Căutare fără rost

Acum mă știi? Eu m-am uitat

Pierdută-n lume ca-n vâltoare,

Cu duh în oase impregnat

Mă mișc de parcă-s val în mare.

Chiar de respir, mai mult mimat

Mi-i gestul și-i necruțătoare

Durerea ce s-a instalat

În carnea-mi rece mișcătoare.

De mă cunoști, cum m-ai aflat?

Căci căutare-ucigătoare

Mi-i calea pe care-am plecat 

Și nu-i găsesc eu înturnare.

Ocrotitor

Mă cântă lupii-ascunși în grote cave

Spunând a mea poveste într-un asfințit 

De iarnă grea cu lună-n răsărit,

Mă plâng, urlând în sunete bolnave.

Pădurea neagră încă mă îngroapă 

În întunericu-i haotic și parșiv,

Doar glas de câine tot mai expresiv

Mă trage-n realitate dintr-o groapă.

În dansul lor tribal, nedeslușit,

M-agață și mă-nvârt în rotocoale

Și-n fuga mea îmi dau mereu târcoale,

Doar lupii mă adună când m-am prăbușit.

Profanare de duh

Pătată îs de tine, de mine și de noi.

Ni-s hainele cu doruri împroșcate

Și-oricât le-am curăța, tot în noroi

Rămânem duhuri camuflate.

Prin sânge ape ni se scurg

Și din priviri otravă iese.

Atingerile doar ne curg

Prin trupuri pironite-n lese.

Murdară îs, murdar îmi ești

În duh și-n trup schimbat în carne

Decorul lumii murdărești

Cu noi doi desenați în marne.

Degringoladă

Mi-i râncedă și carnea și cuvântul 

În mici bucăți mă zvânt în ploaie

Și mă aplec tăcând când bate vântul,

Acum sunt foc, acum sunt doar văpaie.

Mă scutur eu pe jos și n-are cine

S-adune laolaltă suflet și pufoaie.

Când am căzut m-am ridicat în vine,

Împleticitu-m-am,  dar, iarăși în noroaie.

Aparență

Cuvintele mi-s grele și-n povară

Îmi șade încă sufletu-adormit,

Încins cu-ngândurare și ocară

Se sprijină pe vise, prăbușit.

Nu are pace și-n a lui bizară

Împotrivire de-a fi repornit

Mai scapă câte o involuntară

Șoaptă ce sună a rănit.

Păcat de-atâta ore ce strigară

Fără ca el să fie măcar auzit.

Acum zace tăcut, căci îl legară

De-un corp frumos, dar mucezit.