Vremelnicie

De timpul meu o clip-ar sta,

Să nu mai curgă-n răsfirate

Secunde-aiurea-mprăștiate,

Și-n mine pace-ar exista.

Dar el nu stă, nebun aleargă

Și al meu trup cu el îl poartă.

Acum trăiesc, acum sunt moartă,

De parc-ar vrea doar să mă șteargă.

Stai timp, oprește-te o clipă!

Din mine focul să se stingă

Și-n loc de el, să se prelingă

Duhu-mi ce-n tine se-nfiripă.

Noapte bună

Și te iubesc cum n-am iubit eu viața

Pe care mi-a fost dat ca s-o trăiesc,

Pitindu-mă în umbră cu speranța

Să mă ascund de tot ce e lumesc.

În întuneric rece căutat-am fața

Pe care în visări încă o plăsmuiesc.

Copil nebun, pierdută-s în negreața

Dorului greu, atât de pământesc.

Pe catafalce albe îmi adorm măreața

Imagine cu tine, cum mi te amintesc.

Rămâi cu bine... îți dau până și viața

Căci fără tine eu, sunt chip nesufletesc.

Epitaf

Mă predau ție, timp nescris,

Să-mi porți tu trupul cu năvală

Pe pagini de lumină goală,

Un condamnat de mult proscris.

S-aduni ce-n zile am transcris 

O viață-ntreagă cu migală,

Dar am blamat că nu-s egală

Cu îngerul meu circumscris.

Doar trece-n roșu ce-i descris

De mine-n negru cu regală

Transcriere-mi mult teatrală,

Să trăiesc doar prin ce am scris.

https://booknation.ro/interviu-popica-savin-alina-roxana/

Câteodată e se ajuns să dai frâu liber viselor ca ele să prindă viață. Multumesc celor de la BookNation.ro pentru dorința de a mă cunoaște.

Interviu

Prolog

Eu din durere m-am născut 

În caldă zi de primăvară,

Sub adiere de sărut

Deschis-am ochii în povară.

Am învățat să zbor în mai,

Când înfloreau cireșii,

Cu aripe ce vin din rai,

Legați de trup măceșii.

Cu sufletul doar atârnând

În două lumi distincte,

Pășesc tăcută eu cernând

În urma-mi doar instincte.

Jura-t-am vieții să nu-i dau

Motive de ocară.

De voi pleca, eu am să-mi iau

Furtuni ce mă uscară.

Respir ca simplu trecător

Și-mi șterg pene de ploaie.

C-un pas în mai nemuritor 

Și altu-n mușuroaie.