Contact

Nume

E-mail *

Mesaj *

duminică, 13 iunie 2021

Dorință

De mi-ar da mie Domnul astfel de putință,
Aș răsădi în lume floare lângă floare,
Să înflorească-n ea din nou credință,
Speranță pentru viața viitoare.

Și vorba Lui aș picura-o-n stele,
Mărgăritar mocnind de drept cuvânt,
Să-nvețe omul taina lumii grele
Și să își plece capul până la pământ.

Iar trilul Lui suav l-aș polei în soare
Cu vorbele-i de duh neprihănit,
Ca versul lumii cu astfel de culoare
Să ușureze traiul ce ne-a fost hărăzit.

De mi-ar da mie Domnul astfel de putință
Iubirea pură-n suflet iarăși ar dospi,
Căci prea ne-nghite ura întru nevoință
Și noi uităm cu toții ce rost avem a fi.

vineri, 11 iunie 2021

Icoană sfântă

O, mamă, tu, icoană sfântă,
Sălaș trupesc uitat de moarte,
În tine, îngerii mă cântă,
Rupându-mă dintr-a ta parte.

Din trup cu trup eternitate
Zidești dospind sufletu-mi blând,
Doar carnea mâinii tale poate
Să plămădeasc-un om crescând.

O, mamă, tu, icoană rară
Pierdută-n vremi în asfințit,
Doar vocea-ți caldă de ocară
Visez să o aud șoptit.

Și ochii-mpresurați de grele
Poveri ce-ai dus în spate, mut,
Aș vrea să-i văd printre zăbrele
De timp trecut ce am pierdut.

Și mă închin pe înserate 
La ceruri ce nu contenesc 
S-arate-n nori, mijind în noapte
Icoana sfântă ce iubesc.

joi, 10 iunie 2021

Noi

Noi suntem oameni părăsiți de lume,
Noi suntem duhuri risipite-n zare.
Într-un ocean mâncat de muze mute
Ne-mpreunăm și dăm vieții culoare.

Noi suntem vise închegate-n stele,
Suntem minuni în veci nemuritoare
Purtate-n brațe de himere rele
Plutim în zile mult nepăsătoare.

Noi suntem la un loc eternitate,
Bătaie cruntă de suflet plăpând
Și respirăm doar noi în realitate
Căci ce-i în jur e numai dor curgând.

vineri, 4 iunie 2021

Gândul unui liric

E ușor a scrie slove fără simț, fără culoare,
Când panelul tău descrie lumi uitate de visare,
Când nimica nu-ți e muză și în suflet pană n-are,
Creionând doar vagi cuvinte pe foi albe, plutitoare.

Dar când versul îți e zbucium și cuvântu-ngândurare,
Simțămintele prind tremur descriindu-ți gânduri rare.
Oare omul ce mimează că trăiește, poate oare 
Să-nțeleagă printre slove taina ta mistuitoare?

Sau citește doară scrieri îmbrăcate în paloare
Răsfoind pagini deșarte încărcate de duhoare?
Neștiind că-i murmur tainic versul tău ce limbă n-are
Te descrie el în vorbe prea banale și vulgare.

          

joi, 3 iunie 2021

Revedere târzie

Se scutură castanii, pereții tăi sunt goi,
La ușa casei, mamă, aștepți cuvinte noi.
Se-ntunecă și cerul, apus la răsărit,
Tu, sfredelind iar zarea, noi tot nu am venit.
Printre oftat și lacrimi, pășești într-un pridvor
Înmărmurit de vreme și înghețat de dor.
Se scutură castanii, ochii ți-au adormit,
Aripile ți-s frânte, pământul le-a înghițit.
Aștepți tăcută timpul când vom veni și noi
Să-ți punem flori la poartă și-ntre pereții goi.
S-aprindem lumânare să-ți vezi tu drumul lin,
Printre morminte crude ni-i dorul doar suspin.



Ne hrănim sufletul prin cuvinte...

Timpuri

Mi-s palmele de doruri încleștate  Într-un noian de frig și suferință Puternică povară în credință  Îmi sunt de-amaruri vechi îmbălsămate. S...