Să ne trezim din visul ce-am dormit.
Chiar dacă-i grea ca o rece sudalmă
Sau de ne face suflul obidit.
Poate, adânc, simțim că ne destramă,
Dar nu-i sfârșit, e-un început pripit
Și ne trezim ca rupți din diafragmă,
Din basme-n care doar am copilărit.
Deschidem ochii ca la o pomană
În care încă cerem ajutor divin.
Nu-ți plânge viață, e precum o doamnă,
E dulce și amară ca paharul de vin.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Îți mulțumesc că îți împarți gândurile cu mine...