Ce -acoperă un trup strivit,
Împodobind carnea cu lauri
Zorii mei noi au răsărit.
Împrăștii cerului lumină,
Dumnezeiesc dar îngeresc
Pierdută în lacrimă senină
Mă scurg din norul pitoresc.
Pământul rece îmbrac cu pace
Îi dau splendoare de la flori,
În ele sufletul îmi zace,
Îl deghizez cu vii culori.
Nu sunt vreo pasăre străbună
Și nici nu am un corp ceresc,
Sunt doar un tunet ce răsună
Cu glasul plânsului lumesc.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Îți mulțumesc că îți împarți gândurile cu mine...