Platonic

Povestea noastră e așa ciudată...

Ne naștem din scântei în asfințit

Și ne trăim dorința vinovată,

Ca să murim, apoi, în albul răsărit.

Luceferi poleiți în umbră mată

Încă mai strălucim pe ceruri osândiți

De o iubire prea nevinovată

Ce ne preface-n sclavi-i pângăriți.

Platonică și, uneori, suavă,

Iubirea noastră-n stele s-a dosit.

Ne-atingem c-o simțire prea bolnavă,

Că de alergătură noi doi am obosit.

Invitație indecentă

Dar, haide tu... haide de bea-mă,

Doar soarbe-mi vinul din priviri.

Hai, simte-i gustul și doar ia-mă,

Desfată-te cu otrăviri.

Nu te ascunde, ci încearcă

Amara mea savoare de pelin.

Ai vrea să te înfrupți, dar parcă

Îți este teamă de al meu venin.

Oricât ți-ai înfrâna dorința seacă

Puterea ei n-ai cum să o suporți

Și ai să-mi cazi ofrandă maniacă.

Dar pentru mine ești la fel ca toți.

Imagine

Mi-s mâinile legate cu păcate

Și sufletul în spini îmi este prins,

Dureri ascunse ce au fost cărate

De-un chip frivol cu ruj aprins.

Mi-s ochii desenați în ape 

De lacrimi picurate sub un fard

De-un mat intens să nu îmi sape

Obrajii reci ce încă-mi ard.

Mi-i inima lăcașul mut de șoapte 

Ce creioneaz-un zâmbet imprecis

Pe buzele-mi crăpate de necoapte

Simțiri ce-n suflet mi s-au sinucis.

Mi-s toată numai fețe dejucate,

Fardată în culori de nedescris,

Imagini înăuntru fabricate 

Să placă unui ochi mereu închis.

Marionetă

În mintea mea sunt numai una,

Doar eu cu mine-n univers.

Dar inima-mi urlă într-una 

Că eu trăiesc în mod pervers.

Purtată sunt de mâna acră

A fadului destin prescris

Ce-mi joacă rolul cu o sacră

Mimare-a unui manuscris.

Marionetă fără vlagă

A unui creier și cord stins,

Mă mișc de parc-aș fi întreagă,

Dar sunt de fapt un corp prelins.

Iubește-mă azi

M-ai prins în brațele-ți tăcute într-o seară.

N-a durat mult... fărâmă de moment.

Halucinantă armonie liniară,

Ne-am agățat stingheri de-un sentiment.

Pictați noi ne-am lăsat pe pânzele de ceară

Și-am dezgolit oglinzile din noi,

Cum se desface luna într-o doară

Pe-un vârf pleșuv din munții goi.

Minunile ascunse în adânc vibrară

Cu-atingeri născocite dintr-un infinit

Ce mut a stat, dar rărunchi-i strigară:

Iubește-mă tu azi cum nu m-ai mai iubit.