Separație

Atâta doare tot ce-n mine-arunci,

Cuvinte reci și vorbe de ocară...

De parc-ai vrea pe suflet, cu porunci,

Să îl închizi în greaua lui povară.

Rămân din mine triste amintiri 

A chipului ce-am fost odinioară.

Îmi curg prin vene vechile simțiri

Căci tot ce mă-nconjoară, mă omoară.

Acum te las, tu urma să-mi petreci

În clipe în uitare-amanetate.

Te voi privi cum lângă mine treci

Fără să vezi că-s și eu vietate.

Vremelnicie

De timpul meu o clip-ar sta,

Să nu mai curgă-n răsfirate

Secunde-aiurea-mprăștiate,

Și-n mine pace-ar exista.

Dar el nu stă, nebun aleargă

Și al meu trup cu el îl poartă.

Acum trăiesc, acum sunt moartă,

De parc-ar vrea doar să mă șteargă.

Stai timp, oprește-te o clipă!

Din mine focul să se stingă

Și-n loc de el, să se prelingă

Duhu-mi ce-n tine se-nfiripă.

Noapte bună

Și te iubesc cum n-am iubit eu viața

Pe care mi-a fost dat ca s-o trăiesc,

Pitindu-mă în umbră cu speranța

Să mă ascund de tot ce e lumesc.

În întuneric rece căutat-am fața

Pe care în visări încă o plăsmuiesc.

Copil nebun, pierdută-s în negreața

Dorului greu, atât de pământesc.

Pe catafalce albe îmi adorm măreața

Imagine cu tine, cum mi te amintesc.

Rămâi cu bine... îți dau până și viața

Căci fără tine eu, sunt chip nesufletesc.

Epitaf

Mă predau ție, timp nescris,

Să-mi porți tu trupul cu năvală

Pe pagini de lumină goală,

Un condamnat de mult proscris.

S-aduni ce-n zile am transcris 

O viață-ntreagă cu migală,

Dar am blamat că nu-s egală

Cu îngerul meu circumscris.

Doar trece-n roșu ce-i descris

De mine-n negru cu regală

Transcriere-mi mult teatrală,

Să trăiesc doar prin ce am scris.

https://booknation.ro/interviu-popica-savin-alina-roxana/

Câteodată e se ajuns să dai frâu liber viselor ca ele să prindă viață. Multumesc celor de la BookNation.ro pentru dorința de a mă cunoaște.

Interviu