Transcendental

Azi... ziua în care eu am renăscut,

Ștergându-mă de ieri și ucigând pe mâine,

Sunt un crâmpei nemodelat din lut

În mâini tremurătoare de zeități străine.

Ieri... ziua în care am zburat din eu

Lăsându-mi trupul pe pământ să zacă

Plâns în tăcere de a lumii Dumnezeu 

Într-o comemorare de sentimente seacă.

Mâine... ziua în care duhul se va opri

Din fugă lui nebună spre veșnicia stearpă

Îmbrățișând eternul fără a ponegri

Trupul lumesc ce doarme la margine de groapă.

Destăinuire

Mă plec valurilor să le-ascult tăcerea

Dar cântul lor stingher mai mult mă doare

De parc-ar vrea să-mi ia mie puterea

Și s-o prefacă-n spumă curgătoare.

Îmi cert în fața lor pe mintea bolnavă

Căci prea gândește-aiurea, în caldul asfințit.

Eu nu îi cer să-mi urle în grava ei octavă,

Vreau doar să-și țină glasul de gânduri încolțit.

Nici cerului nu-i pasă de-a mea îngândurare

Își poartă fără jenă suavul lui azur,

Lăsându-mă pe mine să trec neschimbătoare,

Cu mintea mea bolnavă și gândul meu obscur.

Vă invit la o pauză de la viața de zi cu zi, pentru câteva clipe cu sufletul....

Bucăți din mine

Bucăți din mine

Bucăți din mine

Ediție tipărită și ebook

Preferință

Atâta ne mai batem în cuvinte

Și ne rănim cu gesturi care dor,

Sub un noian tăcut de jurăminte,

Ne aruncăm doar vorbe care mor.

Cu fapte mai mereu indiferente

Pe suflet iad îl facem cu umor.

Of, viață construim printre regrete

Și-o admirăm ca simplu privitor.

Ne ștergem amintiri cu un burete,

Prea ni se pare că-i ucigător

Să ne-mpărțim a inimii secrete.

Mai bine stăm ca tăcut spectator.

Antagonic

Eu încă zac în urma-ți ca o oază

Într-un deșert de apă părăsit.

Mă tot scufund în el precum o rază

Din al tău soare de granit.

Nu văd la tine calda-ți față 

Cu care m-ai furat din vechiu-mi răsărit.

Acum privirea ta-i doar gheață

C-un zâmbet de păpușă-nmărmurit.

Ești nou în vechi ca o paiață 

Ce-și poartă doar veșmântul pângărit

Zi după zi lăsând în mine ceață 

Din ce am fost și ce am devenit.