Povață

Și mi-a spus mama mie într-o seară:

Iubește omul, chiar de te-a călcat,

Chiar dacă vorba lui îți e ocară,

Tu iartă-l ca să ai de câștigat.

Nu-ți pierde ochii rătăcind la lume

Și nici nu te-ngloda în ce-are ea

Că totu-i trecător și nu rămâne

Decât ce ai sădit în urma ta.

Iar vorba mamei mie mi-e povață

Căci tot ce am e sufletu-i curat

Și merg cu pașii legănați prin viață

Cu chipul ei icoană, ce tainic m-a-ndrumat.