Contact

Nume

E-mail *

Mesaj *

marți, 12 ianuarie 2021

Prolog

Eu din durere m-am născut 
În caldă zi de primăvară,
Sub adiere de sărut
Deschis-am ochii în povară.

Am învățat să zbor în mai,
Când înfloreau cireșii,
Cu aripe ce vin din rai,
Legați de trup măceșii.

Cu sufletul doar atârnând
În două lumi distincte,
Pășesc tăcută eu cernând
În urma-mi doar instincte.

Jura-t-am vieții să nu-i dau
Motive de ocară.
De voi pleca, eu am să-mi iau
Furtuni ce mă uscară.

Respir ca simplu trecător
Și-mi șterg pene de ploaie.
C-un pas în mai nemuritor 
Și altu-n mușuroaie. 

sâmbătă, 9 ianuarie 2021

Căutare fără rost

Acum mă știi? Eu m-am uitat
Pierdută-n lume ca-n vâltoare,
Cu duh în oase impregnat
Mă mișc de parcă-s val în mare.

Chiar de respir, mai mult mimat
Mi-i gestul și-i necruțătoare
Durerea ce s-a instalat
În carnea-mi rece mișcătoare.

De mă cunoști, cum m-ai aflat?
Căci căutare-ucigătoare
Mi-i calea pe care-am plecat 
Și nu-i găsesc eu înturnare.

vineri, 8 ianuarie 2021

Ocrotitor

Mă cântă lupii-ascunși în grote cave
Spunând a mea poveste într-un asfințit 
De iarnă grea cu lună-n răsărit,
Mă plâng, urlând în sunete bolnave.

Pădurea neagră încă mă îngroapă 
În întunericu-i haotic și parșiv,
Doar glas de câine tot mai expresiv
Mă trage-n realitate dintr-o groapă.

În dansul lor tribal, nedeslușit,
M-agață și mă-nvârt în rotocoale
Și-n fuga mea îmi dau mereu târcoale,
Doar lupii mă adună când m-am prăbușit.



joi, 7 ianuarie 2021

Profanare de duh

Pătată îs de tine, de mine și de noi.
Ni-s hainele cu doruri împroșcate
Și-oricât le-am curăța, tot în noroi
Rămânem duhuri camuflate.

Prin sânge ape ni se scurg
Și din priviri otravă iese.
Atingerile doar ne curg
Prin trupuri pironite-n lese.

Murdară îs, murdar îmi ești
În duh și-n trup schimbat în carne
Decorul lumii murdărești
Cu noi doi desenați în marne.


marți, 5 ianuarie 2021

Degringoladă

Mi-i râncedă și carnea și cuvântul 
În mici bucăți mă zvânt în ploaie
Și mă aplec tăcând când bate vântul,
Acum sunt foc, acum sunt doar văpaie.

Mă scutur eu pe jos și n-are cine
S-adune laolaltă suflet și pufoaie.
Când am căzut m-am ridicat în vine,
Împleticitu-m-am,  dar, iarăși în noroaie.

Ne hrănim sufletul prin cuvinte...

Timpuri

Mi-s palmele de doruri încleștate  Într-un noian de frig și suferință Puternică povară în credință  Îmi sunt de-amaruri vechi îmbălsămate. S...