De mi-ar da mie Domnul astfel de putință,
Aș răsădi în lume floare lângă floare,
Să înflorească-n ea din nou credință,
Speranță pentru viața viitoare.
Și vorba Lui aș picura-o-n stele,
Mărgăritar mocnind de drept cuvânt,
Să-nvețe omul taina lumii grele
Și să își plece capul până la pământ.
Iar trilul Lui suav l-aș polei în soare
Cu vorbele-i de duh neprihănit,
Ca versul lumii cu astfel de culoare
Să ușureze traiul ce ne-a fost hărăzit.
De mi-ar da mie Domnul astfel de putință
Iubirea pură-n suflet iarăși ar dospi,
Căci prea ne-nghite ura întru nevoință
Și noi uităm cu toții ce rost avem a fi.